Bucurie intr-un chapati

Suntem orbi şi proşti mai tot timpul. Ne bucurăm de măreţia turnului Eiffel şi nu ne mai bucură ciripitul păsărelelor. Iubim rochiţa cea nouă care ne binedispune şi nu ne îmbrăţişăm prietenii pentru că nu vrem să le invadăm spaţiul personal. Şi apoi ne descoperim singuri şi trişti pentru că nu avem mai mult, mai mare. Facem shopping când de fapt universul a aşezat lângă noi tot ceea ce avem cu adevărat nevoie. Trebuie doar să întindem mâna şi să culegem. Pentru că lucrurile simple sunt cele care ne fac pe deplin fericiţi.

Am fost crescută la oraş de bunica din partea tatei. La ţară, la cealaltă bunică ajungeam mai rar. Nu-mi plăcea acolo. Fetiţa de la oraş nu se simţea confortabil în praful de pe uliţă, în casa de chirpici cu prispă, în aşternuturile ţărăneşti. Acum mi-am cumpărat propria casă ţărănească şi îmi doresc un cuptor făcut de mâna mea unde să coc pâine şi turte, pizze şi pizzete. Îmi doresc lucrurile pe care acum câţiva ani nu le-aş fi acceptat în ruptul capului. Aveam la ţară şi pâinea cojoasă, şi turtele, şi casa, şi cuptorul. Toate îmi păreau ţărăneşti şi urâte.

Mulţi ani mai târziu, a trebuit să renunţ la jobul la care visau mulţi dintre cunoscuţii mei şi să ajung la capătul pământului, în India, ca să descopăr de cât de puţine lucruri am nevoie şi cât de plăcut este să ai o viaţă simplă. Tot aici am redescoperit şi chappati – turtele indiene care mi-au amintit de cele copate de bunică-mea la ţară. Mi-au plăcut foarte mult, poate şi pentru că au fost o aternativă pentru omniprezentul orez. Deşi îl mănânc cu plăcere, nevoia de diversificare şi-a spus cuvântul. Acum pregătesc turte ori de câte ori am chef de pâine caldă şi bună. Mâinile mele se bucură de masajul oferit de moliciunea aluatului, peste gânduri se lasă cortina, iar casa şi sufletul se umplu de bucuria facerii şi-a coacerii.

Alungă gândurile şi frământă turtele astea simple cu dragoste! Te vor răsplăti cu voie bună.

Mi se întâmplă des să nu am răbdare să aştept o oră să las aluatul să se odihnească. Coc turtele imediat şi ies bune, dar pentru un gust desăvârşit e bine să respectăm reţeta. De asemenea, dacă ai terminat cumva bicarbonatul săptămana trecută, nu trebuie să dai fuga la magazin, pentru că se poate şi fără. Iar dacă lipsa făcăleţul reprezintă o piedică, află că de fapt nu este. O sticlă de vin de formă cilindrică (nu conică) poate rezolva problema foarte uşor. O speli, o usuci, o dai cu făină pe toate părţile şi… ai inventat un făcăleţ. Simplu şi la îndemână!

Dacă ai prea mult aluat, nu te grăbi să îl coci pe tot. Turtele nu sunt bune reci. Devin gumate şi se usucă. Poţi fie să le acoperi, fie să le ungi cu unt sau să le reîncălzeşti înainte de a le mânca, dar asta nu le va face mai puţin gumate. Există şi posibilitatea să păstrezi aluatul rămas într-o pungă, la frigider şi să-l coci a doua zi.

Chappati se poate folosi pentru paratta sau ca pâine pentru alte preparate asiatice. Pot fi pufoase sau crocante, mari sau mici, dar sunt întotdeauna delicioase. Pentru a întregi o cină indiană cu savoare veritabilă, le poţi servi alături de un sos de iaurt sărat, ceapă roşie tocată mărunt şi frunze de coriandru. Sau le poţi folosi pentru shaorma făcută în casă, dar şi pentru un mic dejun românesc clasic cu unt şi gem, brânză sau omletă.

Experimentele sunt permise și încurajate!

   Garnitura   Gustare   Sos   Vegan   Vegetarian  

Cristi si Adriana